O scena trista din episodul asta, care mi-a amintit cat de devotat a putut fi Dean tatalui lor, in momentul in care Sam il acuza ca este disperat dupa aprobarea acestuia si ii reaminteste ca el are o minte a lui si ca nu este patetic la fel ca Dean...Bineinteles ca atunci vorbea furia din el, nu adevaratele lui sentimente, datorita faptului ca doctorul Ellicot se jucase cu mintea lui
