FFN: Cum te-a afectat greva pe tine, ca scenarist? Ai putut lucra la vreun proiect independent?
SG: Ei bine, principala consecinţă a grevei a fost, desigur, să încetez să mai lucrez. Eram implicată într-o serie de proiecte care au trebuit amânate – unul poate fi, totuşi, salvat, dar sunt aproape sigură că celălalt a fost anulat din cauza grevei. Sunt puţin filozofică referitor la asta – mă aşteptam la o asemenea consecinţă. Aproape toţi scenariştii pe care îi cunosc au primit o lovitură pentru grevă. O mulţime au fost concediaţi sau li s-au anulat show-urile, deci pot spune că am fost norocoasă. Aveam un loc de muncă la care să mă întorc. Şi, într-adevăr, am încercat să-mi folosesc inteligent timpul liber acordat de grevă. Am privit faptul că mi se interzicea să mai scriu ceva pentru studiouri ca pe o oportunitate de a lucra la proiecte de care înainte nu mă puteam ocupa aşa cum trebuie, încât să fie un pachet comercial şi uşor de înteles.
Am ales cea mai stranie idee a mea şi m-am afundat în lucru timp de câteva săptămâni. Dar au venit şi rezultatele: greva a avut un succes imens, iar eu eram extenuată. Însă acum simt că sunt din nou în contact cu ceea ce m-a făcut să-mi placă să scriu.
FFN: Cum te simţi acum că te-ai întors la lucru? Oamenii sunt nerăbdători să lucreze? Este un proces uşor acela de a relua totul de unde aţi rămas?
SG: La ora trei în prima după-amiază cu toţii râdeam pentru că aveam sentimentul că nici nu plecasem. Mă temeam ca totul să nu fie un adevărat haos, pentru că aveam la dispoziţie doar trei săptămâni în care să ne revenim şi să lucrăm până începeau filmările. Dar cu toţii au fost concentraţi asupra muncii şi eram pregătiţi să facem ca totul să meargă bine. A mers chiar mai bine decât mă aşteptam. Chiar am avut parte de un lucru amuzant: primul scenariu era aproape gata înainte să plecăm, şi este oarecum haios în noul context.
Este un episod uşor bazat pe un concept îndrăzneţ – filmat în întregime într-un stil de genul documentar de acei oameni aroganţi ce se vroiau a fi vânători de fantome pe care i-am introdus în Primul Sezon. Întreaga oră este „Pilotul” unui show prin cablu numit „Ghostfacers”! Deci este oarecum o abatere de la structura noastră obişnuită. Este o diferenţiere totală şi răstoarnă toată mitologia întemeiată în „Jus in Bello”, ceea ce a fost foarte bine atunci când am avut mai mult timp la dispoziţie pentru a stabili o încheiere pentru sfârşitul sezonului.
De fapt, era nevoie de o mică pauză pentru audienţă înainte să o lovim cu împlinirea datoriei lui Dean. Dar făcând parte din ultimele episoade ale acestui sezon scurtat, fiind primul episod după întoarcerea noastră, îi dă o oarecare importanţă pe care înainte nu ar fi avut-o. Cu toţii râdem de acest lucru – este unul din acele lucruri neintenţionate care s-au întâmplat datorită grevei, şi am profitat de asta. Cred că şi audienţa noastră va face asta – sunt înţelegători şi vor realiza ce vrem să facem. Din punctul meu de vedere este un episod extrem de interesant. Mă bucur că am reuşit să-l facem. Aş fi fost tare mâhnită dacă greva s-ar fi prelungit şi din cauza asta episodul nu ar mai fi fost filmat.
FFN: Cum afectează scurtarea aceasta a sezonului trei poveştile pe care le vom vedea în următoarele patru episoade?
SG: Unele teme au fost comprimate, iar altele au fost lăsate pentru următorul sezon. A trebuit să fim foarte creativi cu felul de a transmite poveştile, dar nu am avut de luat decizii dificile. E clar ce poveste a avut întâietate: pactul realizat de Dean cu demonul. Timpul lui se scurge repede; va ajunge în iad. Au avut un timp foarte scurt pentru a încerca să-l salveze. Finalul Sezonului va fi ultima zi a lui Dean.
FFN: Ce ne poţi spune despre Sezonul Patru? Eşti optimisă în privinţa asta?
SG: Daca am fi în Vegas şi aş avea $100 în buzunar, aş paria $92 pentru alegerea unui al patrulea sezon din partea televiziunii. Apoi aş cheltui cei $8 pe o băutură tare în cazul în care mă înşel.
FFN: În „Dream A Little Dream of Me”, Catrhryn Humphris deţine creditul pentru episod, iar scenariul l-aţi făcut împreună. Ne poţi vorbi despre desfăşurarea episodului şi despre cum a mers procesul de scriere împreună?
SG: „Dream” nu a fost chiar un proces de co-scriere, ci mai degrabă un proces de echipă. Eu l-am început, Cathryn l-a terminat. De fapt, eu am lansat ideea, Eric a aprobat-o, apoi m-am apucat de lucru. O săptămână şi ceva mai târziu, Eric a venit la mine şi mi-a spus că are nevoie de mine pentru a scrie următorul episod, aşadar m-a îndepărtat de „Dream” şi i l-a dat lui Cathryn. Trebuia să ne grăbim cu puţinul timp pe care îl mai aveam din cauza grevei. Am scris „Jus in Bello” într-un timp mult mai scurt decât cel pe care îl avem de fiecare dată pentru a termina un episod. Dar nu vreau sa fac mult tărăboi din cauza asta, pentru că genul ăsta de lucruri se întâmplă mereu în televiziune. Timpul se scurge, lucrurile se încurcă, scenariştii şi regizorii sunt reangajaţi, şi scrii cât poţi de repede. Acesta este, de fapt, unul dintre lucrurile mele preferate legate de meseria asta. Trebuie să mă descurc în condiţii de presiune şi termene limită foarte strânse.
Iar cât despre „Dream”, a trebuit să i-l înmân lui Cat. A fost o situaţie neobişnuită să îl dau mai departe într-o formă doar pe jumătate realizată, iar în momentul respectiv nu apucasem să formez prea bine conceptul logic al episodului. Dar Cat a fixat toate bucăţelele lăsate de mine şi l-a făcut mult mai bun decât era.
FFN: Dean a avut un moment în care s-a răzgândit, când a realizat că nu vrea sau nu merită să ajungă în iad. Între timp, Sam a spus în „Malleus Maleficarum” că crede că trebuie să devină o persoană asemănătoare lui Dean. Cum se vor dezvolta lucrurile din punct de vedere emoţional pentru amândoi în următoarele episoade?
SG: Poate că Dean nu vrea să ajungă în iad, dar totul e prea dificil. Ei se luptă. Încearcă orice lucru la care se gândesc, dar eşuează de fiecare dată. Tot sezonul am specificat faptul că pactul lui Dean nu este ceva de care poate scăpa cu uşurinţă. Nu ştie ce demon deţine contractul lui, şi chiar dacă ar şti, Bela a furat Colt-ul aşa că el nu are nicio şansă de a scăpa. Este într-o foarte mare încurcătură. Asta are un efect emoţional major asupra ambilor fraţi.
FFN: În „Jus in Bello” aţi introdus un nou personaj negativ foarte puternic, Lilith. Ne poţi vorbi despre ea, ne poţi da un indiciu asupra a ce se va întâmpla?
SG: O veţi mai vedea de acum încolo. Şi nu va fi deloc frumos. În „Jus in Bello” aflăm că Lilith este extrem de puternică. O mişcare a mâinii şi secţia de poliţie explodează. În următoarele episoade veţi vedea că este şi deşteaptă. Ceea ce, evident, este o ştire foarte proastă pentru Sam.
FFN: Agentul Henriksen este un personaj popular, iar interacţiunea lui cu Winchesterii a fost grozavă. Te rog, spune-mi că este o şansă ca el să supravieţuiască!
SG: Ei bine, dacă ai întrebat aşa frumos... Serios, acum... Chiar dacă nu a supravieţuit, de când moartea este ultimul moment în care vedem oamenii în Supernatural?
FFN: Acele tatuaje identice sunt chiar grozave. De când s-a plănuit asta?
SG: Îmi amintesc că am vorbit despre asta cu Ben Edlund sezonul trecut, în timp ce Cat scria „Born Under A Bad Sign”. Am căzut de acord că dacă am fi fost Sam, primul lucru pe care l-am fi făcut ar fi fost să luăm acea amuletă anti-posesie şi să ne îndreptăm către primul salon de tatuat. Mi-a amintit de acest lucru în timp ce lucram la „Jus in Bello”, deoarece distrugerea amuletelor era un punct al poveştii foarte important în acel episod. Aşa că am adăugat acest lucru acolo, şi s-a realizat un moment destul de drăguţ. Adică, normal că Sam şi Dean au tatuaje la fel. Cum putea să fie altfel? Apropo, voi fi convinsă totalmente că suntem un adevărat succes din punct de vedere cultural atunci când un fan îşi va face un tatuaj la fel.
FFN: Se pare că fanii s-au împărţit în Ruby şi Bela, unii le plac iar alţii nu. Citeşti rectiile online ale fanilor?
SG: Desigur, uneori mai intru online, dar pentru un timp scurt. Uneori mai vorbim despre reacţiile fanilor, pentru că e clar că realizăm acest serial pentru ei. Nu suntem o mare şi vanilată dramă cu crime pe care miliarde de oameni o urmăresc în timp ce îşi verifică email-urile, îşi răsfoiesc tabloidele şi îşi fac unghiile; suntem un gen destul de strâmt cu audienţă mică dar cu fani incredibil de devotaţi. Ei îşi sting toate luminile, fac popcorn, se aşează, şi devoreză serialul. Am văzut posturi de genul „Uitaţi ce am observat în timp ce urmăream pentru a treia oară episodul”. Adică trebuie să respecţi asta. Fanii noştrii nu se joacă.
Aşa că toate astea fiind spuse, ştiam că înaintând cu acest sezon trebuia să câştigăm fanii cu aceste noi personaje. Şi ştiam că Ruby va fi uşor de vândut – aflăm repede că este un demon. Există destule precedente cu personaje demoni în Supernatural, bărbaţi şi femei. Iar diferenţierea ei, insistenţa ei de a arăta că nu reprezintă duşmanul, este intrigantă.
În ceea ce o priveşte pe Bela, scenariştii au fost cu toţii entuziasmaţi de ideea ei. O persoană care trece prin lumea supranaturală într-o modalitate cu totul diferită de cea a lui Sam şi Dean, cu ţeluri diferite. Am văzut răspunsuri de genul „O URĂSC!”, dar uitaţi care este ideea: nu vrem ca voi să o iubiţi. Este o egoistă, o interesată vicleană, care i-a pus pe eroii noştrii în pericol maxim fără remuşcări. Nu o veţi iubi niciodată. Să sperăm că veţi iubi să o urâţi. Acesta este punctul dulce.
FFN: Ne poţi spune ceva despre rolurile lui Ruby şi Belei în restul sezonului?
SG: Ruby a investit în războiul demonilor şi Sam; vom vedea mai multe cu ea în acest context. Savurez rolul ei în povestea asta, pentru că deşi ea a tot dovedit în timp că este un aliat puternic, există întotdeauna acea tensiune de bază. Deoarece este un demon, iar tot ce Sam şi Dean ştiu despre demoni le spune să nu aibe încredere în ea. Iar Bela, ei bine, a furat Colt-ul şi l-a îndreptat pe Henriksen către băieţi, ceea ce a condus ca o mulţime de demoni să îi atace. Dean e foarte hotărât să o omoare.
FFN: Foarte mulţi se întreabă dacă o vom vedea pe Ellen din nou.
SG: Da! În finalul sezonului.
FFN: Există vreun tip de personaj pe care ţi-ar plăcea să îl introduci în lumea vânătorii şi nu ai putut până acum?
SG: Chiar acum scriu penultimul episod al sezonului, în care este introdus un nou vânător. Nu vreau sa vorbesc prea mult despre el, pentru că acum este genul unui supravieţuitor paranoic, dar până la finalizarea episodului el se poate dovedi a fi o ciobăniţă prietenoasă din Normandia. Fiecare scenarist are o idee sau două pentru un vânător, şi aştemptăm să vedem unde îl putem băga. Totul se rezumă la aşteptarea poveştii potrivite.
