A crea o continuare pentru un serial TV aflat în al treilea sezon nu este uşor, mai ales dacă serialul se încadrează în genul paranormal şi conţine o poveste care s-a dezvoltat încet încă din primul sezon. Un alt obstacol ar fi difuzarea acestuia de către o reţea de televiziune modestă de care mulţi oameni nu au auzit, sau au uitat că există. Aşa că, atunci când găsim un giuvaier ascuns care se încadrează în ambele categorii, cade în sarcina fanilor loiali să răspândească vestea. Până acum, aşa se explică succesul serialului.
Recunosc, acum un an de zile am auzit de CW, dar nu m-am gândit niciodata să văd despre ce e vorba. Pană la urmă, era o reţea care transmitea drame adolescentine şi reality-show-uri proaste. În septembrie, în timp ce fără speranţă navigam printre canalele cu nesfârşite reluări, am dat peste un serial de care nu mai auzisem, şi asta pe postul pe care alesesem să îl ignor. Am văzut o scenă în care doi fraţi înfruntau bătălia epică a vieţii lor şi după aceasta implicaţiile emoţionale în faţa unei maşini cu adevărat superbă (sunt o împătimită a maşinilor, fiind crescută în Detroit). Habar nu aveam despre ce este vorba, dar relaţia dintre aceşti doi actori m-a atras numaidecât.
Odată ce am aflat numele serialului, Supernatural, am închiriat primele câteva episoade pe DVD de la Netflix şi am fost atât de impresionată încât am fost să cumpăr primele două sezoane. Ţinând cont de pasiunea mea pentru seriale science-fiction precum Dosarele X şi Star Trek, nu-mi pot da seama cum de l-am ratat. Au urmat şase săptămâni distractive şi captivante în care eu şi soţul meu am ajuns să aflăm povestea acestui serial pe DVD. Este fără îndoială unul dintre cele mai bune seriale de televiziune pe care le-am văzut. Am lansat atunci o investigaţie amănunţită să aflu de ce nu mai auzisem despre acest serial până acum. Rezultatele au fost revelatoare, dar nu foarte surprinzătoare dacă ţinem cont de lumea actuală a reţelelor de televiziune.
În primul rând, vizitează orice site care prezintă un scurt rezumat al serialului. Aproape că nu te atrage deloc. Citeşte următoarea preluare de pe YahooTV:
Deşi nu vrea să aibă de-a face cu investigaţiile paranormale ale familiei sale, un student de la Stanford face echipă cu ciudatul său frate într-o călătorie care îi poartă din Bay Area în Los Angeles în căutarea tatălui lor disparut. În drumul lor, aceştia întâlnesc oameni misterioşi şi situaţii din miturile şi legendele americane.
Nu sună foarte palpitant, nu? Încă un serial dezamăgitor care se vrea Dosarele X, Buffy Spaima Vampirilor, Roswell etc?
Tot ce trebuie să faci este să te uiţi la episodul pilot ca să-ţi dai seama că prim-planul serialului nu îl constituie vânătoarea de paranormal. Aceasta e doar fundalul. Serialul se dovedeşte a fi o adevărată dramă familială despre relaţia dintre aceşti doi fraţi şi vieţile lor atât de zbuciumate ca fii ai unui vânător de demoni. Actorii principali, Jared Pedalecki şi Jensen Ackles, interacţionează extraordinar şi vând povestea celor doi fraţi foarte bine.
Mai mult de atât, scenariul serialului este de primă mână, oferind o combinaţie grozavă de dialog spiritual, acţiune, poveşti paranormale, umor şi multe momente înduioşătoare între doi fraţi care au avut parte de multe neplăceri în tinerele lor vieţi. Regia este de asemenea foarte bună, dacă ţinem cont că este semnată de Kim Manners, un „licenţiat” în Dosarele X şi Robert Singer, care are o experienţă îndelungată şi impresionantă ca regizor şi producător al unor filme de acest gen.
Serialul evocă de asemenea călătoriile cu maşina tipic americane. Aceşti fraţi traversează Statele Unite de la un capăt la altul vânând fenomene supranaturale într-o Chevolet Impala 1967 neagră (neoficial, al treilea personaj principal al filmului), găsind aventuri în aproape orice colţ prin care trec. Un alt membru neoficial al distribuţiei, încântătoarele camere de hotel prost decorate în care fraţii stau în fiecare săptămână. Preferata mea este camera tematică Schiltz din Milwaukee. Pe locul doi, cabana de vânătoare din Michigan (am şi stat în câteva din aceste locuri).
Şi deci de ce atât de puţini oameni au auzit de Supernatural? Investigaţia mea a scos la iveală celălalt motiv.
Reţeaua CW. Pe scurt, CW a fost formată în 2006 prin fuziunea dintre reţelele de televiziune UPN (United Paramount Network) şi WB (Warner Brothers). Ambele reţele au fost formate în 1995 cu acelaşi scop, să se adreseze audienţei tinere şi să pună la punct o grilă de programe pe care studiourile să le poată vinde pe plan internaţional (şi ulterior prin DVD şi iTunes). În cei 11 ani de activitate UPN a raportat pierderi de 1 miliard de dolari, în timp ce WB a raportat pierderi de 700 milioane de dolari. Aceste studiouri au decis să îşi închidă reţelele de televiziune şi să creeze una nouă într-un parteneriat comun în speranţa că aşa vor diminua pierderile şi vor construi o reţea mai puternică cu un decalaj de competiţie mai mic pentru un segment mai redus din audienţa totală.
În cel de-al doilea an, CW a început cu stângul. Rating-ul în segmentul demografic 18-34 ani a scăzut cu 21 la sută, în timp ce rating-ul în segmentul 18-49 ani a scăzut cu 50 la sută. Se estimează că anul acesta pierderile se vor situa undeva în jurul valorii de 50 de milioane de dolari. Când UPN şi WB au fost create în 1995, nu exista competiţia actuală de peste 250 de reţele de cablu, ca şi existenţa altor platforme precum iTunes, DVR, şi Internet. În ciuda acestor factori, CW a fost creată în ideea că îşi poate găsi un segment de audienţă.
Când s-a format CW, au început cu o grilă de programe consacrate cu contracte de producţie, aşa că le-au rămas puţini bani pentru alte cheltuieli precum promovarea. În sezonul al doilea, câteva din serialele scumpe consacrate precum Gilmore Girls şi Veronica Mars au ieşit şi au fost înlocuite de trei noi seriale lăudate de critici, Gossip Girl, Reaper şi Aliens in America, însă tot rămânea o sumă mică de bani disponibilă pentru promovare. Cea mai mare parte din buget este cheltuită cu promovarea acestor seriale noi şi a reality-show-urilor mai ieftine, aşa că vechile seriale trebuie să prospere prin promovarea făcută de fani.
Vă vine să credeţi sau nu, multe programe ale CW au avut parte de o audienţă bună, însă nu cum şi-a dorit reţeaua de televiziune. Ţinta demografică principală a CW a fost segmentul de 18-34 ani. În era DVR-urilor, a streaming-ului online si iTunes, aceste persoane nu pornesc televizorul la orele programate, şi în schimb urmăresc serialele când doresc printr-un simplu click. Programele CW sunt înregistrate electronic de către spectatori şi downloadate prin intermediul iTunes. Acesta este un lucru foarte bun pentru seriale, dar neplăcut pentru reţeaua care îşi doreşte atragerea de sponsori.
În ciuda tuturor eforturilor de a construi noile programe, cele mai titrate seriale rămân Smallville, Supernatural şi One Tree Hill, toate reminiscente de la WB. Smallville se află în al şaptelea sezon şi din punct de vedere creativ este în declin, şi mulţi sunt surprinşi că One Tree Hill a ajuns atât de departe, mulţumită unei infuzii de creativitate în sezonul 5. Dintre toate serialele existente momentan, numai Supernatural şi Gossip Girl par să fie seriale care pot aduce spectatori constanţi şi în sezonul viitor. Supernatural este o combinaţie ciudată pentru CW, şi deseori se observă că nu primeşte suficient sprijin de la persoanele aflate la conducerea reţelei de televiziune. De exemplu, spectatorii serialului par să se încadreze mai degrabă în segmentul de vârstă 18-49 de ani, care nu este la fel de atrăgător pentru sponsori. De asemenea, serialul este difuzat în fiecare joi de la ora 21:00, în concurenţă cu seriale precum Anatomia lui Grey, CSI, The Office, şi pentru moment, LOST. Pentru un serial care caută să-şi gasească o audienţă, această alegere este denumită de multe ori „ora morţii”.
Cu toate acestea, în ciuda reţelei, serialul prosperă. Supernatural atrage trei milioane de spectatori cu fiecare episod nou, şi în jur de două milioane de spectatori la reluări. Toate acestea se întâmplă în aşa numitul „interval orar al morţii”. Pe vremuri la WB trei milioane de spectatori ar fi dus la anularea serialului, dar la CW, este un succes real. Supernatural are de asemenea rezultate foarte bune pentru Warner Brothers Television, care deţine serialul. Se dovedeşte a fi foarte popular pe plan internaţional şi este vândut momentan în aproape 50 de ţări. În multe din aceste pieţe obţine în mod constant rating-uri bune. De exemplu, Supernatural este unul dintre cele mai vizionate seriale din Rusia din acest moment, unde rapoarte neoficiale plasează nivelul de rating mai ridicat decât cel din U.S. Serialul cunoaşte de asemenea un real succes în multe ţări asiatice şi Australia, şi este cotat foarte bine în ţări precum Germania, Italia şi Anglia. Vânzările de DVD-uri au fost de asemenea mari, ca şi numărul de download-uri iTunes.
Deci de ce acest serial se menţine într-un moment de declin al rating-urilor pentru toate reţelele? Supernatural este genul de program care datorită statutului cultural de care este caracterizat nu atrage spectatori de ocazie, ci oamenii care se uită la serial sunt extrem de loiali. Comunitatea online activă promovează serialul într-un mare număr de căi, lucru pe care reţeaua de televiziune nu l-ar putea face. De exemplu, recent, noi episoade din LOST, care este un serial care face parte dintr-un gen similar, au fost programate să fie difuzate în acelaşi timp cu noile episoade Supernatural. Fanii serialului au lansat o campanie online îndemnând oamenii să se uite la Supernatural în direct şi să înregistreze LOST. Mesajul folosit a fost "Don't let Supernatural get Lost!" O reţea de televiziune nu poate decât spera la genul acesta de publicitate şi se pare că a dat rezultate, căci cele mai recente episoade au înregistrat rezultate bune în ambele segmente demografice.
Studiourilor precum Warner Brothers le place să aibă seriale culturale în grila de programe deoarece fanii asigură vânzarea pe DVD, pot fi vândute ani la rând pe plan internaţional, iar studiourile fac o groază de bani de pe urma convenţiilor dintre fani şi a articolelor conexe. Fanii vor ţine verva în viaţă ani la rândul când vine vorba despre un serial cultural. Buffy Spaima Vampirilor, Star Trek, Dosarele X sunt exemple principale despre cum un serial cultural va continua să existe mult după difuzarea ultimului episod. Ultimul a fost redat chiar şi pe marele ecran, cu o continuare programată în curând.
Găsirea acestui serial din pură întâmplare mi-a dat o lecţie uriaşă despre cum ar trebui să mă uit la televizor. Nu pot porni televizorul în fiecare seară şi să verific ghidul TV ca să văd ce mai e. Trebuie să caut seriale prin alte căi, prin intermediul Internetului, închirierilor Netflix, iTunes, sau pur şi simplu căutarea de episoade pe site-uri. Privitul la televizor se schimbă, iar alegerile mele nu mai sunt limitate. Am găsit o bijuterie ascunsă, aşa că îi provoc pe toţi să facă la fel şi să nu se mai gândească la proastele reality-show-uri care au tot dominat în ultimul timp. Oh, şi acordaţi o şansă serialului Supernatural! Nu veţi fi dezamăgiţi.
